Rss

Archives for : George Vișan

Totul de Ingeborg Bachmann

bachmann_ing “Toate aceste instituții lamentabile pe care nu le mai poți ataca, pe care de fapt nimeni nu le atacă vreodată, aceste altare pe care adusesem jertfe, dar pe care nu eram dispus să îmi văd copilul aducând jertfe. De unde și până unde era el obligat s-o facă? Nu el organizase lumea, nu el pricinuise avariile ei. De ce să se instaleze în ea? Apelam la Oficiul populației, la școli și cazărmi strigând: dați-i o șansă!”

Orice părinte speră că lumea în care vor trăi copiii săi va fi mai bună decât cea în care a trăit el. Uneori lumea asta chiar devine mai bună, dar numai gradual, nu radical și vizibil. Monologul de față este despre dorința nebunească a unui tată ca lumea chiar să se schimbe radical de la nașterea fiului său. Un experiment pedagogic eșuat parțial dar care va genera un munte de speranță mai departe.

Interpretează George Vișan
Proiect al atelierului de teatru radiofonic
Piesa poate fi descărcată și distribuită mai departe cu menționarea sursei.

Ceasul de Dumitru Solomon

d solomon “- Ceasul?
– Știu de ce râzi. Pentru că ți-am pus o întrebare stupidă. Dacă n-ai ceas, de unde să știi cât e?
– Întrebarea nu e deloc stupidă. Mă frământă și pe mine.”

O mică piesă de teatru care la prima vedere pare o comedie. Doi oameni se ceartă ca chiorii încercând totuși să facă o faptă civică. Dar dacă te gândești că oamenii respectivi sunt niște intelectuali, că piesa se petrece în comunism, că nici un fel de civism nu e posibil pentru că frica lor e prea mare, că solidaritatea între intelectuali nu exista atunci și nu există nici azi, că inteligențele lor sunt inutile în fața autorității, piesa de față devine foarte amară.

Interpretează: George Vișan, Adrian Năstase, Ramona Soare
Proiect al atelierului de teatru radiofonic, piesa poate fi descărcată și distribuită mai departe cu menționarea sursei.

Iertarea de Ion Băieșu

“Am observat că trăiești alternativ în două stări cu totul deosebite. Una, în care te comporți aproximativ normal, și alta, în care cazi într-o semisomnolență… cum să-ți spun.. când pari complet desprins de pământ și te miști parcă fără să atingi lucrurile.”

Când un om este prea ciudat și singur, societatea își formează un fel de anticorpi împotriva lui; anticorpi sub forma unor oameni care vin peste el și îl bat la cap să fie mai normal. În caz că aceștia nu reușesc, măcar prin efortul lor îl aduc în pragul sinuciderii. Întotdeauna oamenii altfel sunt izolați de societate undeva la periferie iar ei sunt mulțumiți să fie lăsați în pace. Personajul principal din piesa de față trăiește singur și îi e bine așa, până când societatea va trimite peste el un mesager să îi tulbure viața. Ce urmează veți asculta mai departe.

Distribuție:
George – George Vișan
Lia – Delia Hriscu-Badea
Cornel – Cristian Hriscu-Badea
Femeia – Florina Istodor
Anișoara – Flowerbomb
Doctorul – Sorin Mihail Vasilescu

Regie (parțială): Vladimir Helmis

Înregistrare din anul 2012. Proiect al atelierului de teatru radiofonic , ca de obicei piesa poate fi descărcată de oricine dorește.

Soluția mediocrității de Teodor Mazilu

“Am și ceva cu care pot să mă laud. Avem vecini foarte inteligenți. Toți vecinii de la etajul nostru sunt liniștiți.”

Piesa de față este mai mult o schiță, un fragment neterminat care a intrat mai târziu într-un roman de Teodor Mazilu. La început însă a fost doar o situație de viață, o situație atât de banală și de stranie totodată încât trebuia prinsă în cuvinte ca într-un insectar. Sute de mii de oameni trăiesc în căsnicii nefericite în care ajung la propriu să își urască consoarta (sau consortul). Teodor Mazilu și-a pus problema: de ce rămân oamenii prinși în iadul acesta cotidian? Ce se petrece în mintea lor de nu evadează odată? Piesa aceasta scurtă ridică un colț de cortină și ne prezintă tabloul lașității și al mediocrității cotidiene, un posibil răspuns la întrebarea de mai sus.

Descarcati de aici piesa

Interpretează: Delia Hriscu Badea, Cristian Hriscu Badea, George Vișan

Proiect al atelierului de teatru radiofonic Octombrie 2012

Vinovatul de Ion Băieșu

“Nu! Omenește, nu aveai acest drept. Un om care a răpit posibilitatea de fericire sau fericirea însăși a unui semen de-al său nu mai are dreptul să fie fericit.”

Un om care a ucis din greșeală scapă nepedepsit și trăiește în anonimitate timp de 20 de ani. După 20 de ani cineva îl descoperă și vrea să îl pedepsească dându-l pe mâna justiției. E prea târziu, e inutil, ce rost are? Se pot găsi o mie de scuze omenești dar justiția este deasupra umanului și ea trebuie să fie dusă până la capăt chiar dacă nimeni nu va fi mai fericit. Vinovatul nu are nici o ieșire: atâta timp cât credea că nimeni nu știa de crima lui, mai putea trăi omenește, dar acum, când cineva știe, e prea târziu.

Proiect realizat în cadrul atelierului de teatru radiofonic

Durata: 53 minute
Distribuție: Flowerbomb, George Vișan
Regie: Vladimir Helmis
Înregistrare din noiembrie 2011

Scrisorele (2) de Tudor Mușatescu

Încă două monologuri scrise de Tudor Mușatescu în stilul său inconfundabil realizate în cadrul atelierului de teatru radiofonic. În primul monolog avem o soție care a plecat să se trateze la dentist la București și a uitat să se mai întoarcă acasă la soțul ei răbdător; în al doilea monolog avem un hoț cinstit indignat de ticăloșia colegilor săi de breaslă pe care tot el i-a învățat meseria și acum încearcă să îl înșele. Ca de obicei, piesele pot fi downloadate de oricine dorește și distribuite mai departe cu menționarea sursei.

Matilduța

Interpretează flowerbomb

Mitică

Interpretează George Vișan

Apa de Dumitru Solomon

“- E stupid să ne înecăm așa, fără rost…
– Nimeni nu se îneacă fără rost. Doar avem o treabă importantă de rezolvat.”

O micuță piesă cu implicații filosofice atât de bogate încât numai discutarea lor ar depăși cu mult durata piesei. Ca și în Liftul, avem 3 oameni închiși într-un spațiu strîmt, de data aceasta o pivniță, doar că nu au fost prinși acolo, ci au intrat de bună voie. De ce? Pentru că au fost chemați de unul din ei pentru a rezolva o problemă absurdă. Dacă în Liftul cei trei nu se cunoșteau și formau alianțe sau antipatii pe moment, repede destrămate, aici se formează o alianță clară din start: doi oameni contra celuilalt. Ca în eternul scenariu al Mioriței, când trei oameni se adună la un loc, doi trebuie să se alieze contra celui de al treilea și să îl omoare.

Scrisă în comunism, această micuță piesă vorbește despre beția autorității, despre lașitatea celor care merg cu mulțimea și participă la o crimă, despre rațiunea care nu știe cum să se opună unei absurdități după ce a epuizat toate căile logice, despre capitularea intelectualului în fața mulțimii iraționale.

Aceasta este prima piesă realizată în cadrul atelierului de teatru radiofonic, le mulțumim încă odată pe acestă cale tuturor actorilor care s-au implicat în acest proiect voluntar. Sperăm să vă placă piesa și așteptăm comentariile dvs. După cum am promis, piesa poate fi descărcată și distribuită de oricine. Pentru a o descărca, apăsați iconița în formă de săgeată de lângă forma de undă.


Durată: 18 minute
Distribuție:
domnul X – George Vișan
domnul Y – Cornel Mihalache
domnul Z – Alex Cilibianu
Regie: Vladimir Helmis
Înregistrare din iulie 2011