Rss

Archives for : Cristian Hriscu-Badea

Romeo și Julietele lui de Incze Klara

“Îmi place mult baletul. Cînd eram mică obişnuiam să umblu prin casă pe vîrful degetelor de la picioare, bălăngănindu-mi braţele în gesturi ample pe care eu le înţelegeam a fi deosebit de graţioase – eram o balerină. În sensul riguros al cuvîntului nu am făcut niciodată balet, dar în ciuda acestui fapt (care, ca orice fapt, e relativ – doar emoţiile sînt absolute) am avut o perioadă lungă în care am fost balerină.

Vedeam balet doar la televizor, în micul nostru oraş din provincie nu se dădeau spectacole de balet. Doar după mulţi ani (a devenit mai apoi evident: mult prea mulţi) am ajuns să mă duc la un spectacol de balet: Romeo şi Julieta. Eram
emoţionată de faptul că aveam să urmăresc spectacolul pe scenă. Şi, la început, a fost într-adevăr minunat. Aşteptările mele au fost chiar depăşite: era incomparabil să asist la un spectacol de balet care avea loc la cîţiva metri de mine, faţă de cum era să urmăreşti un spectacol la televizor.

Doar că, într-unul din momentele de tandreţe redate subtil de scenografia spectacolului, moment în care personajele principale transmiteau prin fiecare mişcare dragoste şi pasiune, mi-a trecut prin minte: oare şi ăştia ar ajunge peste trei ani să se certe pentru că unul dintre ei a uitat să cumpere pîine sau pentru că a mîncat ultimul iaurt din frigider. Romeo ar trimite şi el către o altă Julietă, mai tînără şi mai veselă decît cea veche, sms-uri pe furiş. Julieta cea suavă şi îndrăgostită s-ar acri şi ar înceta să mai meargă la coafor, ar deveni o doamnă responsabilă şi severă. Oare.

Şansa lui Romeo şi a Julietei a fost că au devenit personaje într-o piesă a lui Shakespeare, care le-a hărăzit o soartă în care dragostea lor era pusă la încercare doar de moarte. Dacă ar fi căzut în mîinile lui Woody Allen, probabil povestea lor de dragoste ar fi fost pusă la încercare de viaţă.

“Romeo şi Julietele lui” e spectacolul dragostei aşa cum îl văd eu la mulţi ani după ce am încetat să mă mai imaginez balerină.

Incze Klara”

Interpreți: Cristian Hriscu Badea, Delia Hriscu Badea, Flowerbomb, Florina Istodor, Sonia Divile

Iertarea de Ion Băieșu

“Am observat că trăiești alternativ în două stări cu totul deosebite. Una, în care te comporți aproximativ normal, și alta, în care cazi într-o semisomnolență… cum să-ți spun.. când pari complet desprins de pământ și te miști parcă fără să atingi lucrurile.”

Când un om este prea ciudat și singur, societatea își formează un fel de anticorpi împotriva lui; anticorpi sub forma unor oameni care vin peste el și îl bat la cap să fie mai normal. În caz că aceștia nu reușesc, măcar prin efortul lor îl aduc în pragul sinuciderii. Întotdeauna oamenii altfel sunt izolați de societate undeva la periferie iar ei sunt mulțumiți să fie lăsați în pace. Personajul principal din piesa de față trăiește singur și îi e bine așa, până când societatea va trimite peste el un mesager să îi tulbure viața. Ce urmează veți asculta mai departe.

Distribuție:
George – George Vișan
Lia – Delia Hriscu-Badea
Cornel – Cristian Hriscu-Badea
Femeia – Florina Istodor
Anișoara – Flowerbomb
Doctorul – Sorin Mihail Vasilescu

Regie (parțială): Vladimir Helmis

Înregistrare din anul 2012. Proiect al atelierului de teatru radiofonic , ca de obicei piesa poate fi descărcată de oricine dorește.

Soluția mediocrității de Teodor Mazilu

“Am și ceva cu care pot să mă laud. Avem vecini foarte inteligenți. Toți vecinii de la etajul nostru sunt liniștiți.”

Piesa de față este mai mult o schiță, un fragment neterminat care a intrat mai târziu într-un roman de Teodor Mazilu. La început însă a fost doar o situație de viață, o situație atât de banală și de stranie totodată încât trebuia prinsă în cuvinte ca într-un insectar. Sute de mii de oameni trăiesc în căsnicii nefericite în care ajung la propriu să își urască consoarta (sau consortul). Teodor Mazilu și-a pus problema: de ce rămân oamenii prinși în iadul acesta cotidian? Ce se petrece în mintea lor de nu evadează odată? Piesa aceasta scurtă ridică un colț de cortină și ne prezintă tabloul lașității și al mediocrității cotidiene, un posibil răspuns la întrebarea de mai sus.

Descarcati de aici piesa

Interpretează: Delia Hriscu Badea, Cristian Hriscu Badea, George Vișan

Proiect al atelierului de teatru radiofonic Octombrie 2012

Scrisorele (6) de Tudor Mușatescu

Vă oferim azi alte trei scrisorele realizate în cadrul atelierului de teatru radiofonic consemnate de același Tudor Mușatescu. În prima scrisorică un tânăr încearcă să impresioneze o domnișoară zărită în tramvai prin pragmatismul său și viziunea sa solidă asupra vieții. În a doua scrisorică o soție scrie acasă soțului îngrijorat de absența ei dar, din neglijența exprimării, își trădează aventurile și reușește să îl îngrijoreze și mai tare. În a treia scrisoare un celibatar bătrâior se lasă tras pe sfoară și ajunge bătut în căutarea unei posibile soții prin mahalalele Bucureștiului.

Ca de obicei piesele pot fi downloadate de oricine dorește și distribuite mai departe cu menționarea sursei.
Un anonim

Interpretează Cristian Hriscu-Badea

Costele Scump
Interpretează Delia Hriscu-Badea

Pantelimon Ciupercea
Interpretează Radu Ștefan

Frumos e în septembrie la Veneția de Teodor Mazilu

“Ăsta e adevărul, sigur, a trăi fără iubire e o mare suferință, dar eu nu vreau să scap de această suferință îngrozitoare. Această suferință mă ține în picioare… Vai de mine și de mine… Câte distracții nu scot eu din suferința asta… Câte beții zdravene nu se fac pe tema iubirii neîmplinite… câte călătorii… câte și mai câte… Păi, închipuiți-vă, doamnă, ce tristă ar fi viața noastră fără această veșnică durere.”

Doi snobi care au atins culmile cele mai rafinate ale snobismului intelectual: duc vieți atât de false încât își programează visurile, își dozează suferința și alterează estetic amintirile. Un snob de calibru mic citește cărți și se dă mare cu cultura sa. Un snob de calibru mare, cum sunt cei doi din satira aceasta, își transformă viața însăși într-un act de cultură. Arta este culmea bunului gust, asta este produsă de cei ce suferă, așadar și consumatorii ei trebuie să sufere ca să se ridice pe culmile bunului gust și al înțelegerii sublimului. Iar ei suferă… pe măsura posibilităților: dacă nu au cauze reale, își vor imagina ei ceva, bunăvoință să existe.

Proiect al atelierului de teatru radiofonic. Ca de obicei piesa poate fi downloadată de oricine dorește și distribuită mai departe cu menționarea sursei.


Durata: 19 minute
Interpreteaza: Cristian Hriscu-Badea și Delia Hriscu-Badea

Scrisorele(5) de Tudor Musatescu

Vă oferim azi încă patru scrisorele realizate în cadrul atelierului de teatru radiofonic consemnate de același Tudor Mușatescu. Autor care a umblat prin diverse medii sociale și mai ales provinciale, Mușatescu se amuza să își imagineze cum ar fi scris o scrisoare un client obișnuit al cârciumilor, o domnișoară din provincie care dorește să ajungă vedetă la teatrul de revistă, un tată de familie care răspunde oficial unui pretendent la mâna fiicei sale și încă o domnișoară din provincie care îi scrie sponsorului său. Toate aceste personalități diferite aflate în situații fără legătură au totuși ceva în comun: geniul lui Mușatescu.

Ca de obicei piesele pot fi downloadate de oricine dorește și distribuite mai departe cu menționarea sursei.


Interpretează Cristian Hriscu-Badea


Interpretează Delia Hriscu-Badea


Interpretează Sorin Mihail Vasilescu


Interpretează Flowerbomb

Armonii conjugale de Teodor Mazilu

“Păi de ce să n-am și eu personalitate? Jean și-a dat demisia, eu de ce să nu fiu în stare să-mi dau demisia? Nu mai e modern să fii laș.”

Două scenete de Teodor Mazilu analizând același fenomen: căsătoria din interes și infernul conjugal ce îi urmează. Poți trăi o viață întreagă lângă un om pe care îl urăști ? Desigur, doar că asta te va dezumaniza iremediabil, pare să fie răspunsul lui Mazilu.

În prima scenetă, De ochii lumii, avem doi soți care nu își manifestă afecțiunea decât în public, pentru public, căsătoria lor fiind doar un mijloc pentru ascensiunea socială. Viața lor există doar pentru a lăsa o impresie altora, între ei existând cea mai binevoitoare ură.

În a doua scenetă, Concurența, avem alți soți care trăiesc ca în vitrină, pentru a lăsa o impresie altora. Ura lor nu îi dezbină, ci îi unește. Urăsc și sunt invidioși pe oricine e mai sensibil sau mai cult decât ei. Viața lor e o permanentă competiție cu alții întru demonstrarea sensibilității depline pe care, desigur, nu o au.

Proiect al atelierului de teatru radiofonic, aceste piese pot fi descărcate oricine dorește.

De ochii lumii

Interpretează Cristian Hriscu-Badea și Delia Hriscu-Badea

Concurența

Interpretează Florina Istodor și Bogdan Anițulesei