Rss

Archives for : drama

Pensionara de Elise Wilk

tv“Joia e pentru mine ca o sărbătoare. În calendarul meu din bucătărie sunt încercuite cu pix roşu toate zilele de joi. În total, sunt 53 anul ăsta. Asta înseamnă 53 de episoade de “Crime şi investigaţii”. E destul de puţin. Da’ aşa e în viaţă. Din lucrurile bune primeşti puţin.”

Interpreteaza Florina Istodor

Studenta de Elise Wilk

1275249_86778210“Faza e că m-a enervat din prima clipă în care am văzut-o. Nu ştiu de ce. Ţin minte şi acum – purta o pijama roz cu un iepure pe ea şi papuci de casă de-ăia scârboşi cu puf portocaliu cu doi ochi de plastic cusuţi de-o parte şi de alta. Stătea pe pat şi citea nu ştiu ce revistă. S-a uitat fix la mine şi mi-a spus “Bună, sunt Amalia, colega ta de cameră”. Suna de parcă ar fi repetat zile în şir în faţa oglinzii textul: “Bună, sunt Amalia, colega ta de cameră, bună, sunt Amalia, colega ta de cameră,bună, sunt Amalia, colega ta de cameră”.”

Interpreteaza Anca Untu
Proiect al atelierului de teatru radiofonic

Totul de Ingeborg Bachmann

bachmann_ing “Toate aceste instituții lamentabile pe care nu le mai poți ataca, pe care de fapt nimeni nu le atacă vreodată, aceste altare pe care adusesem jertfe, dar pe care nu eram dispus să îmi văd copilul aducând jertfe. De unde și până unde era el obligat s-o facă? Nu el organizase lumea, nu el pricinuise avariile ei. De ce să se instaleze în ea? Apelam la Oficiul populației, la școli și cazărmi strigând: dați-i o șansă!”

Orice părinte speră că lumea în care vor trăi copiii săi va fi mai bună decât cea în care a trăit el. Uneori lumea asta chiar devine mai bună, dar numai gradual, nu radical și vizibil. Monologul de față este despre dorința nebunească a unui tată ca lumea chiar să se schimbe radical de la nașterea fiului său. Un experiment pedagogic eșuat parțial dar care va genera un munte de speranță mai departe.

Interpretează George Vișan
Proiect al atelierului de teatru radiofonic
Piesa poate fi descărcată și distribuită mai departe cu menționarea sursei.

Menajera de Elise Wilk

menajera“Mi se face pielea de gaina când îmi închipui cum discuta oameni pe care nu i-am vazut în viata mea despre mine. Pun pariu ca la ora asta o coafeza grasa de la frizeria din colul strazii ma bârfeşte în timp ce-o stropeşte pe una cu fixativ în cap. Şi exact în acelaşi timp, la celalalt capat al oraşului, o sotie plicticoasa, în halat şi cu bigudiuri, e fericita ca are subiect de conversatie cu brbatau-su. Evident, eu sunt subiectul.”

Interpretează Luminița Dumitru

Proiect al atelierului de teatru radiofonic, piesa poate fi descărcată și distribuită mai departe cu menționarea sursei.

Download link

Romeo și Julietele lui de Incze Klara

“Îmi place mult baletul. Cînd eram mică obişnuiam să umblu prin casă pe vîrful degetelor de la picioare, bălăngănindu-mi braţele în gesturi ample pe care eu le înţelegeam a fi deosebit de graţioase – eram o balerină. În sensul riguros al cuvîntului nu am făcut niciodată balet, dar în ciuda acestui fapt (care, ca orice fapt, e relativ – doar emoţiile sînt absolute) am avut o perioadă lungă în care am fost balerină.

Vedeam balet doar la televizor, în micul nostru oraş din provincie nu se dădeau spectacole de balet. Doar după mulţi ani (a devenit mai apoi evident: mult prea mulţi) am ajuns să mă duc la un spectacol de balet: Romeo şi Julieta. Eram
emoţionată de faptul că aveam să urmăresc spectacolul pe scenă. Şi, la început, a fost într-adevăr minunat. Aşteptările mele au fost chiar depăşite: era incomparabil să asist la un spectacol de balet care avea loc la cîţiva metri de mine, faţă de cum era să urmăreşti un spectacol la televizor.

Doar că, într-unul din momentele de tandreţe redate subtil de scenografia spectacolului, moment în care personajele principale transmiteau prin fiecare mişcare dragoste şi pasiune, mi-a trecut prin minte: oare şi ăştia ar ajunge peste trei ani să se certe pentru că unul dintre ei a uitat să cumpere pîine sau pentru că a mîncat ultimul iaurt din frigider. Romeo ar trimite şi el către o altă Julietă, mai tînără şi mai veselă decît cea veche, sms-uri pe furiş. Julieta cea suavă şi îndrăgostită s-ar acri şi ar înceta să mai meargă la coafor, ar deveni o doamnă responsabilă şi severă. Oare.

Şansa lui Romeo şi a Julietei a fost că au devenit personaje într-o piesă a lui Shakespeare, care le-a hărăzit o soartă în care dragostea lor era pusă la încercare doar de moarte. Dacă ar fi căzut în mîinile lui Woody Allen, probabil povestea lor de dragoste ar fi fost pusă la încercare de viaţă.

“Romeo şi Julietele lui” e spectacolul dragostei aşa cum îl văd eu la mulţi ani după ce am încetat să mă mai imaginez balerină.

Incze Klara”

Interpreți: Cristian Hriscu Badea, Delia Hriscu Badea, Flowerbomb, Florina Istodor, Sonia Divile

Iertarea de Ion Băieșu

“Am observat că trăiești alternativ în două stări cu totul deosebite. Una, în care te comporți aproximativ normal, și alta, în care cazi într-o semisomnolență… cum să-ți spun.. când pari complet desprins de pământ și te miști parcă fără să atingi lucrurile.”

Când un om este prea ciudat și singur, societatea își formează un fel de anticorpi împotriva lui; anticorpi sub forma unor oameni care vin peste el și îl bat la cap să fie mai normal. În caz că aceștia nu reușesc, măcar prin efortul lor îl aduc în pragul sinuciderii. Întotdeauna oamenii altfel sunt izolați de societate undeva la periferie iar ei sunt mulțumiți să fie lăsați în pace. Personajul principal din piesa de față trăiește singur și îi e bine așa, până când societatea va trimite peste el un mesager să îi tulbure viața. Ce urmează veți asculta mai departe.

Distribuție:
George – George Vișan
Lia – Delia Hriscu-Badea
Cornel – Cristian Hriscu-Badea
Femeia – Florina Istodor
Anișoara – Flowerbomb
Doctorul – Sorin Mihail Vasilescu

Regie (parțială): Vladimir Helmis

Înregistrare din anul 2012. Proiect al atelierului de teatru radiofonic , ca de obicei piesa poate fi descărcată de oricine dorește.

Soluția mediocrității de Teodor Mazilu

“Am și ceva cu care pot să mă laud. Avem vecini foarte inteligenți. Toți vecinii de la etajul nostru sunt liniștiți.”

Piesa de față este mai mult o schiță, un fragment neterminat care a intrat mai târziu într-un roman de Teodor Mazilu. La început însă a fost doar o situație de viață, o situație atât de banală și de stranie totodată încât trebuia prinsă în cuvinte ca într-un insectar. Sute de mii de oameni trăiesc în căsnicii nefericite în care ajung la propriu să își urască consoarta (sau consortul). Teodor Mazilu și-a pus problema: de ce rămân oamenii prinși în iadul acesta cotidian? Ce se petrece în mintea lor de nu evadează odată? Piesa aceasta scurtă ridică un colț de cortină și ne prezintă tabloul lașității și al mediocrității cotidiene, un posibil răspuns la întrebarea de mai sus.

Descarcati de aici piesa

Interpretează: Delia Hriscu Badea, Cristian Hriscu Badea, George Vișan

Proiect al atelierului de teatru radiofonic Octombrie 2012

Vinovatul de Ion Băieșu

“Nu! Omenește, nu aveai acest drept. Un om care a răpit posibilitatea de fericire sau fericirea însăși a unui semen de-al său nu mai are dreptul să fie fericit.”

Un om care a ucis din greșeală scapă nepedepsit și trăiește în anonimitate timp de 20 de ani. După 20 de ani cineva îl descoperă și vrea să îl pedepsească dându-l pe mâna justiției. E prea târziu, e inutil, ce rost are? Se pot găsi o mie de scuze omenești dar justiția este deasupra umanului și ea trebuie să fie dusă până la capăt chiar dacă nimeni nu va fi mai fericit. Vinovatul nu are nici o ieșire: atâta timp cât credea că nimeni nu știa de crima lui, mai putea trăi omenește, dar acum, când cineva știe, e prea târziu.

Proiect realizat în cadrul atelierului de teatru radiofonic

Durata: 53 minute
Distribuție: Flowerbomb, George Vișan
Regie: Vladimir Helmis
Înregistrare din noiembrie 2011

Apa de Dumitru Solomon

“- E stupid să ne înecăm așa, fără rost…
– Nimeni nu se îneacă fără rost. Doar avem o treabă importantă de rezolvat.”

O micuță piesă cu implicații filosofice atât de bogate încât numai discutarea lor ar depăși cu mult durata piesei. Ca și în Liftul, avem 3 oameni închiși într-un spațiu strîmt, de data aceasta o pivniță, doar că nu au fost prinși acolo, ci au intrat de bună voie. De ce? Pentru că au fost chemați de unul din ei pentru a rezolva o problemă absurdă. Dacă în Liftul cei trei nu se cunoșteau și formau alianțe sau antipatii pe moment, repede destrămate, aici se formează o alianță clară din start: doi oameni contra celuilalt. Ca în eternul scenariu al Mioriței, când trei oameni se adună la un loc, doi trebuie să se alieze contra celui de al treilea și să îl omoare.

Scrisă în comunism, această micuță piesă vorbește despre beția autorității, despre lașitatea celor care merg cu mulțimea și participă la o crimă, despre rațiunea care nu știe cum să se opună unei absurdități după ce a epuizat toate căile logice, despre capitularea intelectualului în fața mulțimii iraționale.

Aceasta este prima piesă realizată în cadrul atelierului de teatru radiofonic, le mulțumim încă odată pe acestă cale tuturor actorilor care s-au implicat în acest proiect voluntar. Sperăm să vă placă piesa și așteptăm comentariile dvs. După cum am promis, piesa poate fi descărcată și distribuită de oricine. Pentru a o descărca, apăsați iconița în formă de săgeată de lângă forma de undă.


Durată: 18 minute
Distribuție:
domnul X – George Vișan
domnul Y – Cornel Mihalache
domnul Z – Alex Cilibianu
Regie: Vladimir Helmis
Înregistrare din iulie 2011