Rss

Archives for : December2013

Totul de Ingeborg Bachmann

bachmann_ing “Toate aceste instituții lamentabile pe care nu le mai poți ataca, pe care de fapt nimeni nu le atacă vreodată, aceste altare pe care adusesem jertfe, dar pe care nu eram dispus să îmi văd copilul aducând jertfe. De unde și până unde era el obligat s-o facă? Nu el organizase lumea, nu el pricinuise avariile ei. De ce să se instaleze în ea? Apelam la Oficiul populației, la școli și cazărmi strigând: dați-i o șansă!”

Orice părinte speră că lumea în care vor trăi copiii săi va fi mai bună decât cea în care a trăit el. Uneori lumea asta chiar devine mai bună, dar numai gradual, nu radical și vizibil. Monologul de față este despre dorința nebunească a unui tată ca lumea chiar să se schimbe radical de la nașterea fiului său. Un experiment pedagogic eșuat parțial dar care va genera un munte de speranță mai departe.

Interpretează George Vișan
Proiect al atelierului de teatru radiofonic
Piesa poate fi descărcată și distribuită mai departe cu menționarea sursei.

Decât așa rude… de Mihail Zoșcenko [atelierul de teatru]

“E neam bun cu mine, Serioga Vlasov, băiatul lui frate-miu Piotr… Nu l-am mai văzut de șapte ani…”mikhail-zoshchenko_2-t

În Rusia începutului de comunism un unchi își caută nepotul prin tot orașul și dă de el tocmai în tramvai. Nepotul nu se bucură așa de tare de întâlnirea asta norocoasă pentru că este în exercițiul funcțiunii, controlor de bilete. Unchiul însă e voios și nu are de gând să plătească biletul, doar nepotul lui e controlor, nu o să îl amendeze tocmai pe el! Nepotul însă are altă părere….

Interpreți:
Unchiul – Sandu Emanuel Barbu
Nepotul – Mihai Lăzărescu
Povestitorul – Adrian Năstase
Proiect al atelierului de teatru radiofonic