Rss

Archives for : May2012

Frumos e în septembrie la Veneția de Teodor Mazilu

“Ăsta e adevărul, sigur, a trăi fără iubire e o mare suferință, dar eu nu vreau să scap de această suferință îngrozitoare. Această suferință mă ține în picioare… Vai de mine și de mine… Câte distracții nu scot eu din suferința asta… Câte beții zdravene nu se fac pe tema iubirii neîmplinite… câte călătorii… câte și mai câte… Păi, închipuiți-vă, doamnă, ce tristă ar fi viața noastră fără această veșnică durere.”

Doi snobi care au atins culmile cele mai rafinate ale snobismului intelectual: duc vieți atât de false încât își programează visurile, își dozează suferința și alterează estetic amintirile. Un snob de calibru mic citește cărți și se dă mare cu cultura sa. Un snob de calibru mare, cum sunt cei doi din satira aceasta, își transformă viața însăși într-un act de cultură. Arta este culmea bunului gust, asta este produsă de cei ce suferă, așadar și consumatorii ei trebuie să sufere ca să se ridice pe culmile bunului gust și al înțelegerii sublimului. Iar ei suferă… pe măsura posibilităților: dacă nu au cauze reale, își vor imagina ei ceva, bunăvoință să existe.

Proiect al atelierului de teatru radiofonic. Ca de obicei piesa poate fi downloadată de oricine dorește și distribuită mai departe cu menționarea sursei.


Durata: 19 minute
Interpreteaza: Cristian Hriscu-Badea și Delia Hriscu-Badea